Prima săptămână de grădiniță – emoții, agitație, nerăbdare. În săptămâna aceasta fiecare familie trece, fără să își dea seama de multe ori, prin schimbări majore pentru dinamica ei. Relația dintre părinți și copii primește un alt partener de lucru și joacă – profesorul. Intrarea în colectivitate este un pas important pentru socializare, dezvoltare emoțională și cognitivă a copilului și aduce noi provocări de adaptare pentru familie.

Primul pas în grădiniță reprezintă mult mai mult pentru dezvoltarea unui copil cu dizabilități. Este oportunitatea de a aplica ce a învățat în programul de terapie, de a socializa și mai ales de a-și privi dizabilitatea prin ochii celorlați. Modul în care reacționează profesorul, copiii și părinții acestora la manifestările dizabilității influențează semnificativ integrarea copilului cu dizabilitate.

De cele mai multe ori, în sistemul public de învățământ, familia copilului cu dizabilitate ia contact din prima săptămână cu o abordare specială: toată clasa remarcă diferențele de dezvoltare și achiziții dintre copii, copilul cu dizabilitate are parte de un program redus de școlarizare, cadrele didactice refuză accesul în clasă al copilului, cer prezența părinților în clasă sau expun copilul la un set redus de activități.

”Copilul acesta trebuie ținut acasă”, ”Nu vrea să participe la activități și deranjează clasa”, ”Eu nu știu ce să fac cu acest copil”, ”Poate sta doar o oră pe zi la activități” – sunt frazele de care se izbesc părinții copiilor cu dizabilități și le produc confuzie și revoltă. Și de multe ori, părinții fie se conformează acestor reguli impuse de profesor/educator fie frecventează grădinița rar, decizie care nu este în avantajul copilului cu o dizabilitate.
Înainte de a lua o decizie, câteva întrebări ar putea să ne conducă la noi soluții în a transforma debutul școlarității într-o experiență pozitivă:

Ce decizie este benefică pentru copilul cu dizabilitate? A lucra cu un copil cu dizabilitate este greu atât pentru profesor cât și pentru părinți. Dincolo de soluția cea mai facilă pentru specialiștii din jurul unui copil cu dizabilitate, ce are nevoie un copil cu dizabilitate cu adevărat? Care ar fi cea mai bună strategie pentru dezvoltarea sa.

Care sunt drepturile copilului? Orice copil are dreptul la educație și la a fi integrat în colectivitate. A diminua acest drept este, de fapt, o anulare a lui.

Cum pot comunica mai bine eu, părintele, cu profesorul? Profesorul este o persoană care nu este specializată cu informații despre dizabilități și despre cum poate lucra cu copilul cu dizabilitate. Poate se simte nesigur și depășit de provocările specifice școlarizării copilului cu dizabilitate și nu vede în părinte un partener de echipă. Mediul școlar nu prea încurajează lucrul în echipă. O invitație directă a lui de a intra în echipa de specialiști și părinți și de a avea suport la nevoie și nu acuze, poate deschide canale nebănuite de comunicare. În plus, copilul are nevoie de răbdare pentru acomodare, dar și părintele și profesorul au nevoie și de ei de răbdare cu ei înșiși.

Când se va acomoda copilul meu? De ce nu face același lucru ca și ceilalți copii? Nu avem o rețetă. Acomodarea ia timp și variază de la copil la copil. Refuzul de a merge la grădiniță și crizele de plâns sunt firești o perioadă de timp. În plus, o mare perioadă de timp profesorul ar fi indicat să se axeze pe crearea unui spațiu emoțional în care copilul se simte bine – focusul este pe a socializa și a se juca împreună cu toți copiii și mai puțin pe activități și obiective de lucru.

Este bine să stau cu copilul meu la grădiniță? Pentru copil este securizant să aibă un părinte alături dar în același timp face acomodarea la colectivitate mai dificilă. Chiar dacă îi este greu copilului, începeți cu o oră de grădiniță și măriți intervalul până la 4 ore destul de repede. Copilul cu dizabilitate are nevoie să devină autonom, să își creeze propria relație cu educatorul și copiii și să învețe să facă față emoțiilor sale și chiar conflictelor cu copiii.

Ce fac dacă educatorul nu acceptă prezența copilului în clasă? O discuție sinceră cu educatorul poate duce la a afla nevoile și temerile acestuia. Discuția directă cu specialiștii cu care lucrează copilul și sugestiile acestora pot fi posibile soluții. Este important să formăm o echipă de lucru și să nu renunțăm la prezența copilului în grădiniță, chiar dacă avem provocări în acest proces de acomodare.

La grădiniță sunt multe prejudecăți și copilul meu este discriminat. Puteți invita specialiștii cu care lucrează copilul cu dizabilități să ofere informații cadrelor didactice dar și personalului auxiliar, care interacționează cu copilul cu dizabilități.

Cuvântul cheie este ”echipă”. Cu acest motto în minte vom evita decizii care nu sunt în interesul copilului cu dizabilități la debutul școlarității. În echipă vom reuși să modelăm comportamente și emoții puternice, atât de firești în drumul lung de acomodare a unui copil cu dizabilități.

Material realizat în cadrul proiectului “Servicii specializate inovative pentru copii și tineri cu autism și aparținători ai persoanelor cu dizabilități din județul Iași”.

Proiectul este co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul contribuției elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă.

Conținutul acestui material nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian. Responsabilitatea pentru conținutul acestuia este asumată în întregime de Fundația Serviciilor Sociale Bethany.

Pentru informații suplimentare, accesați:

www.swiss-contribution.ro
www.swiss-contribution.admin.ch/romania