De multe ori, ne aflăm în situația de a spune ceva important pentru noi, însă trăim cu senzația că cel căruia ne adresăm nu ne înțelege sau nici măcar nu ne aude. De aici apare închiderea în sine și orientarea spre a transmite informații pur funcționale, fără a exprima ce simțim, ce gândim sau ce ne dorim. Multe „conflicte dintre generații” apar pe acest fond, iar voi, tinerii, vă simțiți, pe bună dreptate, neînțeleși.
Haideți să vedem cum de se întâmplă așa, și dacă cel care primește mesajul nostru chiar nu înțelege sau dacă nu cumva chiar noi, cei care avem ceva de spus, nu comunicăm eficient.
Comunicarea poate fi de mai multe tipuri. S-a demonstrat științific că un procent de 93% din comunicare este reprezentat de limbajul nonverbal și doar 7% de limbajul verbal. Limbajul nonverbal este reprezentat în proporție de 58% de postură și doar de 35% de tonalitate. Așa că, mare grijă la cum spunem ceva atunci când spunem!
Este cunoscută o parabolă care ne spune despre un tată ce nu știa să scrie sau să citească și care avea un băiat student. Acesta îi scrie o scrisoare în care îl roagă pe tatăl său să îi trimită niște bani. Tatăl merge la învățătorul din sat și îl găsește pe acesta nervos, pentru că i se defectase ceva în gospodărie. Ia scrisoarea și o citește răstit, evident iritat. Tatăl, auzind a concluzionat că nu îi trimite nimic fiului, din moment ce acesta „țipă” la el. După un timp, vine o altă scrisoare, în care, din nou, fiul îl ruga pe tată să îi trimită bani. Iarăși merge la învățător, care era de data aceasta foarte bucuros. I-o citește cu răbdare și calm, iar tatăl concluzionează că acum fiul a vorbit frumos, deci îi trimite banii ceruți. Iată un exemplu despre cum starea în care suntem poate ajuta sau nu comunicarea verbală!
În momentul în care cineva vorbește răstit, cu un limbaj mimico-gestual agresiv, nu mai percepem mesajul pe care dorește acela să îl transmită, ci doar intrăm pe modul de apărare, care poate îmbrăca fie forma retragerii din conversație, fie a răspunsului tot agresiv, fie a blocajului. Atunci comunicarea nu se mai realizează eficient!
Cum să procedăm pentru a ne face înțeleși? Sunt câteva reguli ce este bine să fie luate în considerare:
- Mesajul transmis trebuie să fie clar, asumându-ne, astfel, transmiterea lui corectă;
- Cel căruia ne adresăm are modul său subiectiv de a înțelege ceea ce spunem, deci nu suntem întru totul responsabili de receptarea acestuia așa de cum l-am transmis;
- Dacă suntem agitați sau nervoși, amânăm discuția până ne calmăm. Putem exersa tehnica de respirație descrisă în materialul precedent;
- Dacă ceea ce dorim să comunicăm ne generează emoții foarte puternice, ce ar duce la o stare tensionată, putem apela la un artificiu: îi scriem persoanei căreia dorim să îi spunem, în loc să exprimăm deschis. Apoi, vom putea să avem o discuție ceva mai așezată, fără trăirile intense care ar fi putut vicia comunicarea;
- Exersarea comunicării ne sporește încrederea în propria persoană, determinând mai multă siguranță în exprimare.
Mai sunt destule aspecte de discutat pe acest subiect, însă cred ca este suficient deocamdată. Ce spuneți? Credeți că ați putea aplica cele spuse în relațiile cu cei din jur?
Psiholog Roxana Mihai
Comentarii recente